faire ainsi qu’il puisse dire oui

Oui, bonheur de dire oui, comme disait l’autre. D’affirmer sans cesse. Une certaine puissance portée par la voix. A l’écoute.

אני je

Dorm. Nu dorm. Ba dorm. Ba nu. Tu dormi? Da, dorm. Nu dormi. Sînt obosită. O mormăială la mine în corp, nedormită. Neobosită. Ca o gură cu buze schizofrene. Musitînd. Ce somn şi ce mormăială.

pitput

Cred că am aflat “ce e” un ochelandru. Nici instrument, nici mod, nici concept. O imagine. Închipuiţi-vă – ar trebui poate să spun închipuieşte-ţi sau închipuieşte-mi, cine cu cine vorbeşte aici. Aşadar, închipui cu urmare o pereche de ochelari. Nu, mai puţin. Doar o parte, un ochi de ochelari. Locul unei lentile.
Cum ochiul şi-a găsit bine perechea, vezi lentila, relaţia lor e demnă de invidiat. Fără goluri, lipici sclipici, nervozităţi, absenţe, excrescenţe, urme. Cat pe cat. C’est du roumain, ça? Dar să trecem.
Fără azi şi poate că numai la uzina de vise a zeului morfeului un ochelar se ia drept ochelandru. En l’occurence, ai mei, cu rame pătrăţoase şi negre.
Lentila şi marginea locului ei, e vorba de partea stîngă, se ţin tot cat pe cat. Doar că unul din ele, lentila, s-a-ntors la dreapta, radical, un sfert de roată după mediană. Ei bine, mişcarea-n cuplu e recomandată, ba chiar pudrată. Azi noapte v-am furat nişte smochine de sub birou, dintr-o pungă de plastic, dincolo de care studenţi voiau să fac nişte fotocopíi. Fotocopioasa nefiind pe birou.
Lentila-ntoars-aşa, a dat, fireşte, întrebarea costrei. Ediţia franceză nu are capucin. Are doar Harms de două ori.